joi, 29 ianuarie 2015

Lecturi perpendiculare : “Matricea brâncuşiană” – Tudor Gheorghe Calotescu

Motto : “O lectură adevărată e ca o înălţare : mută orizontul cu tot cu cititor !” (Costel Zăgan)
CROMOZOMII CURCUBEULUI
Scriam cândva că Shakespeare a inventat tăcerea, iar Brâncuşi a sculptat-o. Şi iată că în mileniul III, poetul Tudor Gheorghe Calotescu îl re-inventează pe Brâncuşi : şi nu o face în genunchi , ci zburând!
Acum, când lumea abia – abia se târăşte spre viitor, T.GH.C . are curajul să arunce în aer, dezinvolt, masa tăcerii !
Ori să împrumute , pentru o veşnicie sau două , aripile de la un fluture ! Şi de ce nu, de la vreun înger bagabont !?
Şi poate că într-adevăr , sărutul tăcerii ar putea pune cuvintele pe jar ! Poftim : şi eu am gura plină de scântei . De scântei şi de tăceri :
“Poarta sărutului e un arc de triumf
închinat iubirii
Coloana infinitului e nesfârşita
întrebare
adresată cerului
Cuminţenia pământului
nu seamănă deloc cu mine
de aceea mă închin Păsării măiastre
din zborul căreia s-a desprins
tăcerea rotundă
ca o masă ţărărănească
sau o cină de taină”
Autor Costel Zăgan

duminică, 4 ianuarie 2015

fluturi albi


viaţa mea -
printre fluturi albi şi biografia vieţii

botezul momentului -
printre concerte de broaşte şi talente ale vântului

iubirea mea -
prin grădinile de argint şi dragostea altora nu o găsesc

iubiri vândute -
printre risipiri fatale şi oase topite

umeda muză -
în ochii tăi şi vise ce nu-mi aparţin

doar un poem -
printre fluturi albi şi aceste cuvinte

©Cezar C. VIZINIUCK

erezii

1

dacă nu era soare
îl făceam din te miri ce
din alge de mare
din nisip
din zăpadă

2

mi-am făurit o armă
ca să omor moartea
o praștie cu gumă de mestecat
și bomboane de ciocolată
(¿credeți că moartea are diabet)

3

¿de ce tace lumea când
soarele se iubește cu luna
dând naștere stelelor
hrănite din Calea Lactee

4

gata
mi-am terminat treaba aici
îmi reiau jocul cuvintelor
în negura nopților
apocaliptice
când îngerii cântă la trâmbiță
când morții se ridică
când moartea e moartă

...tăcere

luni, 22 decembrie 2014

Lansare de carte - Teodor Valenciuc

Ieri 21 decembrie 2014 la Galeriile de Artă "Ștefan Luchian" din Botoșani, într-o atmosferă de sărbătoare în care s-au îmbinat colindele din interior interpretate instrumental de trei eleve al liceului de Artă "Ștefan Luchian", Botoșani, cu imaginile din fața Prefecturii surprinse prin fereastră, ca o completare artistică, tablou al datinilor și obiceiurilor de iarnă, artistul Teodor Valenciuc și-a lansat cartea "Cioburi de sticlă", apărută la Editura Quadrad din Botoșani în 2014, carte de amintiri și memorii în care autorul povestește, cu naturalețea artistului, începând cu anii copilăriei petrecuți la Știubieni, plecarea în exil pe vremea când "Pașolna Siberi" aducea groaza în rândul celor ce locuiau pe aceste meleaguri și revenirea sa acasă.
Născut pe 1 martie 1930 în Știubieni, județul Botoșani, absolvă în 1965 Facultatea de Arte Plastice din Iași, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
În anul 1969 are prima expoziție personală la Muzeul Județean din Botoșani urmată - în aproape jumătate de veac - de numeroase alte expoziții personale sau de grub în toată țara.
Ținând cont de apropierea sărbătorilor de iarnă, gazda evenimentului muzeograful Ana Elisabeta Florescu, a dat tonul prin recitarea poemului Colinde, colinde de Mihai Eminescu. Prezentarea cărții a fost făcută de către directorul Editurii Quadrad, Dumitru Ivan.
Cei prezenți au avut posibilitatea de a admira, pe lângă lucrările lui Teodor Valenciuc și cele ale artiștilor Florin Grosu, Liviu Șoptelea, Marcel Alexa sau Cornel Dumitriu.
Un eveniment în preajma Crăciunului nu se putea încheia fără prezența Moșului care, în pielea lui Ludvic Știbințchi a dăruit celor prezenți un cadou muzical în tandem cu cele trei eleve.

marți, 16 decembrie 2014

fruntea vremii


mi-am revăzut iarna
peste brazii ce-așteaptă
Crăciunul
mi-am plecat capul
ca-ntr-o rugăciune
și am tăcut în fața
cuvintelor nerostite

era o liniște
așa o liniște
mai puternică ca timpul

ah Bucovină verde Bucovină
cât de albă ești

catastrofă sunt
că sunt
că mor
că las totul în urmă
precum o dâră adâncă
în albul zăpezilor
precum o dâră de rugină
în verdele brazilor

un mormânt gol mă așteaptă
un vierme flămând își pregătește masa
o luptă mai rămâne de dus
viața

marți, 18 decembrie 2012

vernisaj

în noaptea albă
mă văd păşind pe străzi troienite
îmi târâi paşii grei de omăt
şi mă avânt aidoma lupului
în galeria de artă
feţe cunoscute
feţe necunoscute
peisaje-ngheţate
pe pereţii albi
măşti izvorâte parcă
din adâncul iadului

mă ataşez de-un picior de lemn
frumos ornamentat
şi mi-e ciudă că nu-l pot lua în fund
să mă odihnesc

o scurtă prezentare
o cafea
şi-un pahar de vin
schimb o vorbă două
şi mă regăsesc din nou
pe aceleaşi străzi de gheaţă
într-un peisaj amorţit
rupt din pereţii galeriei

doar eu am râmas fierbinte
de emoţia vinului
şi bucuria momentului

11 Decembrie 2012

Foto: Mircea Puşcaşu

vineri, 4 mai 2012

pleci

azi cerul s-a trezit fericit

orizontul acoperit de o palidă manta
limitează privirea ta
pierdută şi confuză ce mi-a străpuns sufletul
cu rafale din depărtare

noaptea se lasă în spatele tremurului
trupului meu
plătitor al tău
dar câştigănd plăcere
şi peste gândurile mele
sexul tău încă umed
marcase drumul uitării

rămasul tău bun se înfige adsânc
în sentimentul meu şi prezenţa ta
se îndepărtează precum paşii
de unicul şi sincerul meu prezent